AL FLORIN ŢENE

“Lumea bună”

Problema sintagmei lumea bună a fost prezentă de-alungul istoriei,fiind abordată de societate în diferite moduri de înţelegere,în funcţie de evoluţia societăţiii omeneşti.In antichitate şi evul mediu lumea bună era înţeleasă ca inegalitate socială între oameni şi ca expresie a voinţei divine.
Astăzi,felul de înţelegere a acestei expresii impune câteva constatări preliminare.Reţine în primul rând atenţia faptul că termenul acesta se referă la elemente ale realităţii social politice şi culturale extreme de diverse,în funcţie de etapele diferite ale istoriei ideilor.
In present în această sintacmă descoperim mai multe sensuri de înţelegere:elită,notorietate,personalitate,vedetă şi vedetism,etc.Prin termenul de elită sunt desemnaţi marile figuri ale istoriei,eroii,conducătorii politici,slujitorii de rang înalt ai structurilor social-politice ale societăţii,liderii unor organizaţii care acţionează în societate,alte grupuri social-profesionale care se afirmă că ar avea un rol social deosebit,trăsături de excepţie care le caracterizează şi le disting de masa membrilor societăţii sau de alte grupuri şi comunităţi umane.Această categorie era indentificată cu aristocraţia.(Vezi:Despre rolul sistemului educaţional de E.Suleiman în Les elites en France,Le Seuil,Paris,1979).
Notorietatea nu înglobează,neapărat,o valoare umană cu trăsături de excepţie,ea se caracterizează prin apariţia regulată şi insitentă,chiar agresivă,pe sticla televizorului sau pe prima pagină a ziarelor ca exponentă a înţelegerii greşite a valorilor,prin abordarea din unghiul frivolităţii a percepţiei valorilor umane.Iar personalitatea desemnează pe cei care într-un anumit gen de activitate,opţin performanţe remarcabile,de obicei greu de realizat fără aptitudini deosebite sau în urma unui efort de excepţie.
Intre elite şi personalităţi există o diferenţă.Elitele sunt purtătorii unor virtuţi ale individului ca persoană singulară.In acest sens,termenul se foloseşte pentru a distinge un artist de valoare,un om de ştiinţă sau un sportiv care realizează recorduri inaccesibile.Intrucât aceste performanţe individuale sunt expresia cultivării unor virtuţi sau trăsături general-umane şi probează capacitatea omului de a se depăşi pe sine prin talent şi efort deosebit.
Personalităţile,spre deosebire de elite,sunt recunoscute prin activitatea depusă în domeniul său,dar care nu ajung la recorduri inaccesibile.Ele sunt cunoscute şi recunoscute într-o accepţiune mai restrânsă.Atât elitele,cât şi personalităţile,pot beneficia de notorietate dacă ar fi promovate de mass-media,dar,acestea lucrează în tăcere,ele provin din România profundă,şi pun trăinicie la temelia culturii,ştiinţei,artei,fără a beneficia,din păcate,de notorietatea oferită de micul ecran sau prima pagină a ziarelor
Vedetele(nu vedetismul)sunt acei artişti care şi-au câştigat o mare popularitate,pe când vedetismul unor persoane se caracterizează prin tendinţa de a se pune în evidenţă cu orice preţ printr-o atitudine de afirmare exagerată a propriilor calităţi.
Această sintagmă de lume bună este atot cuprinzătoare, prin faptul că ea cuprinde un evantai deschis al caracteristicii personalităţilor,fie că sunt din lumea artistică,literară,televiziune,presă,domeniul ştiinţific,dar şi din lumea afacerilor.
Vedetismul este o caracteristică a oamenilor lipsiţi de modestie,a celor care suprasolicită o trăsătură personală fără a o putea duce spre ascensiunea dorită.Această caracteristică negativă o găsim la aşa-zisele vedete de televiziune cu grafomania şi idecenţa lor.P.P.Negulescu în Geneza formelor culturii(Tipografia Bucovina,I.E.Toronţiu,Bucureşti,1934)abordează şi această temă,uzând de un bogat material de istoria culturii şi rolul creştinismului în echilibrarea distanţei dintre veleitarism,profesionalism şi vedetism,iar C.Rădulescu –Motru în Vocaţia,Bucureşti,ed.a ll-a,subliniază rolul omului de vocaţie,ca dezvoltare superioară a personalităţii.Acesta,spune Motru,trebuie să-şi pună munca sub semnul responsabilităţ
Ii pentru viitoprime şi pentru realizarea comandamentelor timpului;fiecare clipă o simte ireversibilă,şi prin aceasta El,omul de vocaţie,elita,personalitatea,dar şi vedeta,realizează un destin.EL,omul de vocaţie,este fructul mesianismului şi al făuritorului de civilizaţie.
Din păcate,în prezent,din cauza mass-mediei,şi în special al televiziunilor comerciale,valorile care sunt specifice şi caracterizează lumea bună s-au inversat,din lipsa educaţiei estetice a marelui public.In funcţia estetică se îmbină analiza şi creaţia,teoria şi practica.De aici provine şi natura sa complexă.
Omul contemporan vrea multe şi are multe idealuri.Vin clipe de crize,cu importanţă globală,când avem impresia că se va realiza în sfârşit ceea ce îşi doreşte omul dramatic al vremii noastre şi ceea ce socotim că se află în centrul vieţii.Nu vom reuşi să ne înţelegem dorinţele şi să le deosebim adevărata formă şi nici măcafr să ne apropiem şi să vedem clar ce se întâmplă.
Omul din lumea bună,eul său enigmatic şi de nepătruns ,nu se află acolo unde bănuim că-l vom întâlni.

Al.Florin ŢENE