AL FLORIN ŢENE

Poezia este,se caut Poetul

Se dilată poezia în lumină

Îşi varsă versul sensul înapoi

Descătuşind verbul fără vină

Ca la începutul scrierii în doi.
Eliberată de patimi pe-serate

Metafora găseşte liniştea la pol-

O mai caută poetul din păcate,

Dar s-a refugiat în anotimpul gol.
Prilej de aşi căua poezia un alt autor,

Nu se ştie de mai este,încă,viu,

Poate rătăceşte prin sideral,în zbor,

Sau i se pare că-i prea târziu…
Se va desparte poetul de poezie,

Talentul în stânga celor rătăciţi,

Doar o parte primesc o tichie

De mărgăritar pentru cei de inspiraţie răciţi.
Atunci e clipa când poezia îşi alege

Poetul pentru veacuri de asalt,

Dar până atunci nimeni nu-nţelege

De ce oscilăm între ură şi înalt.

Cei doi gemeni-timpul şi spaţiu

Alunecând,se interferează spaţiu cu spaţiu

Încrucisându-se în timp se prelungeşte

Până în adâncuri de timp,până la Horaţiu,

În noi cu voia undelor se-nţelepţeşte.
Şi tot ne integrăm în hăul lui deschis

Încrucişându-ne cu vetuste spaţii şi istorii

Până când şi el cade ucis

Între cele două clipe unde pier şi norii.
Un singur timp cât universul

Proclamă o necunoscută definitivă…

Spaţiul nostru nu cunoaşte viersul

Şi nici muzica celestă relativă.

In braţe la Selene

Era alb peste tot

Până şi tăcerea era ca neaua

Doar Helios păşea spre apus

Trăgând după el un întreg lot

De cer urcând mai sus

Unde-şi făcuse cuib cucuveaua.
Eos ascuns după un meteorit

Făcea dragoste cu Helice

Pe când eu necăsătorit

Găsind un moment propice

Am încălecat pe Pegas

Şi-am ajuns în Las Vegas.
Mi-am jucat poemele ca un novice

Şi-apoi sărac şi plin de lene

Am pierdut o noapte în braţe la Selene.
Metafora ruginii

Floarea ruginii fumurie

Coagulează metafora la loc

Şi rădăcinile-ntoarse-n tăcerea azurie

Clocotesc a sevă,fluierînd din soc.
Gândeşte mersul osul de oxigen

A măduvei umplută cu apus

Spre ele alunecă flori fără polen

Aripi urcând cu mine mai sus.
Din motani coboară păsări către pădure

Cu zborul întreg descătuşat sub pene

Şi cerul coboară sub aripi sure

Aduceri aminte strecurându-se în vene.
Şi boii lepădându-se de jug

Şi-au găsit în glod potcoava lor

Trag după ei câmpia aprinsă rug

Spre talpa unui întreg popor.
Când în unire apa unui râu

Va săpa în maluri ca un gând

Eu îl voi trece cu valul pînă-n brîu

Cu poemul mai departe alunecând…

Noaptea din ideea mea

Noaptea are insomnie şi nu poate să doarmă

De-atâtea vise la capul unei idei

Rănită într-o confruntare de păreri cu-o armă

Şi glonţul tăcerii din pietrele de pe alei.
Târziu aud cum pe sub uşa noastră

Ideea se strecoară tăcută afară,

Tiptil o iau după ea pe cărarea albastră,

O văd grăbită cumpărând bilet în gară.

Surprinsă îşi acoperă rana c-un ajectiv,

Încerc s-o iau din nou în noaptea mea

Dar se urcă-n tren fără un motiv

Şi pleacă spre un cer de peruzea.
Noaptea din ideea mea…